Am imbatranit....Pasii imi sunt tot mai grei iar ecoul lor rasuna tot mai prelung pe cararile sufletului.De ce e timpul atat de crud cu mine?Mi-a luat tot ce pretuiam si mi-a lasat printre amintiri indepartate doar durerea momentelor ce nu pot fi sterse.
Mor in fiecare zi,sorbind din otrava dulce a dragostei ce nu mi-o poate impartasi nimeni,arzand in focurile pasiunii ce-mi mistuie sufletul vaduvit.Sentimentul care te transforma in cenusa si iti poarta numele peste oceane,il striga pasarile in padurile cele mai singuratice si mai intunecate...iar tu nu stii!
Te iubesc,demone!Te idolatrizez!Tu,care imi bantui visele si ma lasi sa te caut nopti intregi prin asternuturi!Tocmai tu sa nu stii....
Simti cum te imbratisez atunci cand strangi amantele in brate?Simti cum iti sarut pleoapele cand le promiti dragostea ta,cum te tin de mana cand colinzi parcurile pustii,in miez de noapte?Oare vei afla vreodata cat am suspinat dupa parfumul tau?...
Am alunecat printre stele,ti-am strigat numele in noptile de amor,am alergat in vietile altora cautandu-te pe tine...si am ajuns sa soptesc la urechea alteia:"O iubesc enorm de mult!",gandindu-ma la tine.A cui drama e mai mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu